"Cand luna grijulie apare-ncetisor pe cer,
Cand stelele sclipesc dar par a se topi in infinit,
Cand vantul iti sopteste trist vorbe pline de mister Atunci si umbra noptii plange, impartasind dure
Cu sufletul curat, tanjind privirea ta Si-o suferinta stinsa, plangand plecarea ta, Pribeag te caut,
Caci iubirea calda ce iti port ma calauzeste. Ma poarta spre tine, spre locurile noastre dragi, Spre
Si-asa, sfarsit de dor, cu-o sincera vointa In noaptea cea senina doresc sa te revad…
Plimbandu-ma pe ganduri, simtind tandretea ta, Aud ca printr-un vis un cant, doar unul, cel de candv
As vrea sa mi se para…As vrea sa nu gresesc… Pasesc timid pe urma lui si voi sa te gasesc. Inima-mi
Simt dulce si amar, simt bucuria regasirii si teama mangaierii…Simt ca plutesc, ca totul s-a schimba
Strain si parca gol, privesc spre chipul tau intors Nu stiu ca lacrimi iti cad lin pe obraz,
Ca timpul a-ncetat din zboru-i, Asteptand sa te imbratisez, Ca luna s-a oprit, veghind, in mersul sa
in mersul sau ceresc. Atuncea gura-ti minunata, sopti cu-n tremur: “Maiestate!” Alungand suferinta,
